Am citit-o și eu acum ceva timp și, chiar dacă iau toate cărțile care promit iluminări cu o doză de scepticism, doza de îndoială și de luciditate a lui Burkeman a depășit-o pe a mea. Tocmai de aceea, i-am dat o șansă și l-am crezut mai mult ca pe alții. Aș minți dacă aș spune că nu m-a ajutat. A picat într-un moment în care mi-a fost foarte utilă, la căpuț. Sigur că efectul n-a durat la infinit, ca orice citim, învățăm și... uităm, imediat ce ne e puțin mai bine.
Am mai citit peste un timp și „Meditații pentru muritori”, n-a fost rău ca exercițiu (am respectat propunerea lui, câte un capitol pe zi), dar parcă tot „4000 de săptămâni” a avut un efect mai vizibil.
Așa e, cam mulți nemți, doza maximă recomandată ce poate fi consumată fără efecte secundare este de un neamț la două săptămâni.
Orișicum, problema mea cu metodele de organizare e că uit și de ele. Parexamplu notez că trebuie să fac ceva, dar sunt prea căscat să mă uit în agendă. Așa că scriu ditai pomelnicul o dată la câteva săptămâni și cumva tot se fac ele până la urmă, numai că nu așa cum mi-am propus. Ăsta e maximul de organizare pe care-l suport fără să mă simt cu un picior într-un Grand Tour Socola. Maxim, am spus!
Am citit-o și eu acum ceva timp și, chiar dacă iau toate cărțile care promit iluminări cu o doză de scepticism, doza de îndoială și de luciditate a lui Burkeman a depășit-o pe a mea. Tocmai de aceea, i-am dat o șansă și l-am crezut mai mult ca pe alții. Aș minți dacă aș spune că nu m-a ajutat. A picat într-un moment în care mi-a fost foarte utilă, la căpuț. Sigur că efectul n-a durat la infinit, ca orice citim, învățăm și... uităm, imediat ce ne e puțin mai bine.
Am mai citit peste un timp și „Meditații pentru muritori”, n-a fost rău ca exercițiu (am respectat propunerea lui, câte un capitol pe zi), dar parcă tot „4000 de săptămâni” a avut un efect mai vizibil.
Așa este, uneori uităm ce citim, alteori ceea ce citim devine "al nostru". Tot un fel de uitare până la urmă. 😊
Așa e, cam mulți nemți, doza maximă recomandată ce poate fi consumată fără efecte secundare este de un neamț la două săptămâni.
Orișicum, problema mea cu metodele de organizare e că uit și de ele. Parexamplu notez că trebuie să fac ceva, dar sunt prea căscat să mă uit în agendă. Așa că scriu ditai pomelnicul o dată la câteva săptămâni și cumva tot se fac ele până la urmă, numai că nu așa cum mi-am propus. Ăsta e maximul de organizare pe care-l suport fără să mă simt cu un picior într-un Grand Tour Socola. Maxim, am spus!
la Cotroceni e mai mare, un neamț la zece ani
Prea mult și așa, dar bine că nu a fost rege, că altfel murea acolo și noi înaintea lui.
puneam mana de la mana si angajam un veteran din Afganistan sa ne ajute… 😇
Mulțumesc. N-am știut, caut. Pare exact ce pare că aș avea nevoie acum. Citesc și-ți spun.